Jujitsu Romania

Traditia din China si Japonia

2010-05-14T03:58:00.001-07:00

Traditia a trecut in China si Japonia si s-a raspandit in alte domenii> de asta daca te uiti la doi boxeri japonezi sau luptatori de Aikido sau Jujitsu sau Judo, ai sa vezi ca mai intai se inchina cu respect unul in fata celuilalt. Nu se pune problema de dusmanie - asta e una din invataturile tuturor artelor martiale in Japonia. In Judo , invingator este cel care dovedeste ca stapaneste arta Judo-ului. Nu persoana , ci arta este cea care invinge. Asa cum in filozofie adevarul este cel care invinge, aici e arta care invinge. Nu trebuie nici macar o clipa sa te gandesti la tine si la victoria ta, caci in acea clipa vei fi infrant. Si asta s-a intamplat de multe ori, lucru pe care nu-l intelege decat cel care a inteles toata traditia stilului oriental. Uneori exista doi luptatori la fel de lipsiti de egoism - atunci nu castiga nimeni. Lupta continua zile in sir , finalul se amana mereu, dar nimeni nu invinge. In cele din urma arbitrii sunt nevoiti sa spuna: "Nimeni nu poate invinge pentru ca ambii luptatori sunt la fel de lipsiti de eu - nici unul nu poate gasi calea de a-l invinge pe celalalt."
Eul este punctul slab. Eul este un fel de somn in care poti fii infrant. E suficient sa te gandesti o clipa la tine si s-a zis cu tine. Judo, Jujistu, Aikido sunt arte asemanatoare , doar cu mici diferente, subtilitati, dar principiul de baza e unic. Iar principiul de baza este ca atunci cand te lupti nu trebuie sa fii acolo ci total absent; atunci nici o sabie nu te poate taia.
Am avut odata un prieten, Chanchal Singh, care si-a insusit artele martiale in Japonia. A deschis o scoala de arte martiale si din cand in cand ne arata niste chichite, doar ca amuzament. O data ne-a spus: "In Japonia se practica un anumit antrenament al glasului. Daca cineva te ataca cu o sabie iar tu nu ai nici o arma , e suficient sa scoti un anumit sunet si sabia va cadea din mana atacatorului." Atunci eu am spus: "Asta chiar e ceva! Uite, eu am un prieten luptator; el nu stie sa lupte cu sabia, insa ti-ar putea reteza capul doar cu un baston." Am vorbit cu luptatorul si i-am povestit ce spusese Chanchal. El a spus: "Nici o problema. Am sa-i despic capul in doua doar dintr-o lovitura." Chanchal a acceptat provocarea.
Luptatorul era un om puternic si in clipa in care a ridicat mana sa-l loveasca pe Chanchal Singh, acesta a scos un strigat si bastonul a cazut pe loc din mana luptatorului. A fost suficient un strigat ca mana lui sa-si piarda toata forta! "Cum scoti sunetul ala?" l-am intrebat pe Chanchal. El a raspuns: "Sunetul poate fi invatat foarte usor; toata treaba e sa nu fii acolo. Asta e lucrul cel mai greu. Cand cineva e pe cale sa-ti crape capul in doua, e absoluta nevoie sa fii acolo! Insa tocmai atunci nu trebuie sa fii acolo - trebuie sa fie doar sunetul, fara ego in spatele lui. Uiti dintr-o data ce faci, memoria te lasa. Nu stii ce se intampla, ce faci, ce faceai. Eul tau trebuie sa fie absent. Acea absenta produce o anumita schimbare in mintea ta, un anumit fel de pauza, o pauza brusca."
Daca ambele persoane sunt lipsite de eu, lupta e foarte grea. In Japonia se intampla un lucru ciudat; inainte sa ridici sabia sa-l lovesti pe celalalt, sabia celuilalt este deja gata de aparare. Ea nu se ridica dupa ce faci tu miscarea, ci inainte ca macar sa te fi gandit la miscare. Este ca si cum in acea fractiune de secunda in care te gandesti la miscare, inainte ca mana ta sa faca miscare, gandul a ajuns la celalalt si e gata sa se apere.
Iar asta se intampla numai daca esti absent. Atunci sabia nu e separata de tine. Tu nu faci nimic, stai acolo, absent, lasand lucrurile sa se intample. Dar daca si adversarul tau e lipsit de eu, lupta poate continua zile intregi fara ca vreunul din voi sa-l poata lovi sau macar zgaria pe celalalt."

JUJUTSU - stil

2010-05-14T03:57:00.001-07:00

JUJUTSU este o arta martiala aparuta in randul samurailor Japoniei feudale, ca o metoda de contracarare a atacului unui opozant inarmat, caracterizata de principiul folosirii energiei atacatorului impotriva lui, de doborari si fixari la sol,de imobilizari ale membrelor si ale articulatiilor.Din acest sistem s-au nascut Judo-ul,cunoscut sport olimpic,si Brazilian jujistu, o arta martiala dezvoltata pe continentului sud-american si care a cunoscut o popularitate sporita in ultimul timp in intreaga lume.

Vino la clubul de jujutsu REI Fight Club Targu Mures pentru pregatire si pentru a efectua antrenamente de jujutsu.

Artă marţială

2006-09-18T14:15:00.000-07:00

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la Arte martiale)
Sari la: Navigare, căutare

Artele marţiale reprezintă un sistem complex de tehnici de luptă, cu sau fără arme, însuşit la nivel individual.
Cuprins
[ascunde]

* 1 Istorie
* 2 Epoca modernă
* 3 Stiluri de arte marţiale
* 4 Organizaţii româneşti
* 5 Legături externe

[modifică]

Istorie

Se poate spune despre "artele marţiale", că au existat de-a lungul întregii istorii a omenirii. Să nu uităm că din vremea Olimpiadelor ne rămâne moştenire o artă, pe care în timpurile moderne, o numim, box precum şi celebrele lupte greco-romane, modificate în mai puţin protectivele lupte libere, care la români au fost cunoscute sub denumirea de trântă. Merită amintit celebrul dans al căluşarilor, care denotă transformarea unui sistem de luptă, cu sabia, într-un dans. De asemenea se pot menţiona obiceiurile oşenilor şi moroşenilor de a purta cuţite. Se poate spune că încă există o transmisie orală a unor tehnici de luptă cu această armă. De asemenea la nivel european, trebuie să fi existat forme similare sau diferite de luptă, aici este de menţionat franţuzescul savate (anul 1790).
[modifică]

Epoca modernă

Artele marţiale, în acceptul actual, au în general origine orientală şi presupun căutarea de către practicanţi a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Aceste ţeluri se constituie într-un evantai larg, de la aspiraţii religioase până la simpla menţinere a unei sănătăţi perfecte. Din cauza scopurilor urmărite de fiecare tip de artă marţială, acestea nu sunt în esenţă sporturi, însă spiritul de competiţie prezent în unele dintre ele şi pregatirea fizică pe care o presupun au dus la includerea unora (sau a formelor fizice de manifestare a lor) în această categorie. În realitate, practicarea artelor marţiale înseamnă în principal dezvoltarea unei conştiinţe superioare, în armonie cu mediul înconjurator şi autocontrol realizat prin exerciţii fizice şi mentale, cunoştinţe extinse de medicină, filosofie orientală, tehnologia materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie, etc.
În funcţie de principiile strategice folosite, rolul acordat forţei, vitezei şi iniţiativei, artele marţiale se împart în două mari ramuri (şcoli) stilul extern şi stilul intern.

Nu se poate face referire la arte marţiale (Marte - zeul războiului), în acceptul oriental, fără a face referire la celebra lucrare chinezească a lui Sun Tzu - Arta Războiului.
[modifică]

Stiluri de arte marţiale

La ora actuală, există în lume, sute de stiluri de arte marţiale, printre care se numără:

* Aikido - japonez (întemeietor O-Sensei Morihei Ueshiba)
* Baguazhang - stil intern chinezesc
* Changquan
* Hapkido - japonez
* Hon-Do-Ryu - japonez
* Hwarangdo
* Iai-do - japonez
* Isshinryu - japonez
* Jet Kune Do - chinezesc (întemeietor Bruce Lee)
* Jiu Jitsu - japonez
* Judo - japonez (întemeietor Jigoro Kano)
* Karate do - japonez
* Kendo - japonez
* Kobudo - japonez
* Kung Fu - chinezesc
* Kyudo - japonez
* Nanquan
* Ninjitsu - japonez
* Quan-ki-do - vietnamez (întemeietor Pham Xuan Tong)
* Shaolinquan
* Taekwondo - corean
* Taijiquan - stil intern chinezesc
* Wing Chun - chinezesc
* Wushu - chinezesc
* Xingyiquan - stil intern chinezesc

[modifică]

Organizaţii româneşti

* Federaţia Română de Karate Tradiţional (F.R.K.T.) – preşedinte Dan Stuparu - 6 Dan
* Liga S.K.I.F. din România – este afiliata la Shotokan Karate Do International Federation - S.K.I.F. (fondator Shihan Hirokazu Kanazawa – 9 dan)
* Uniunea Timişoreană de Karate (U.T.K.) - preşedinte Mihai Cioroianu - 7 dan Shotokan
* Takeda Ryu SoBudo Romania - afiliata la Federatia Romana de Aikido si la ESTAM (European Sobukai Takeda Ryu Marotoha)

MERSUL MAGIC AL LUI DAI ZONG, TEHNICĂ ŞI QIGONG

2006-04-14T15:37:00.000-07:00

Dai Zong, care a trăit în timpul dinastiei Song (960-1279) avea o foarte mare eficienţă în mers şi a fost poreclit „Maestrul Umblă-Iute” în cronicile dinastiei Song scrise în anii 343-1345. În romanul clasic „Osândiţii mlaştinilor”, Dai Zong a fost descris ca un om care putea să parcurgă aproape 100 de km în şase până la opt ore. Viteza lui medie era de 13,2 km pe oră, viteză comparbilă cu cea a lui Xu Yongjiu care este un cunoscut atlet mărsăluitor din zilele noastre.
Cum putea oare Dai Zong să meargă aşa de mult cu o viteză aşa de mare, fără să obosească? Asta ne poate duce cu gândul la faptul că Dai Zong folosea Qigong-ul în tehnica de deplasare. Specialistii în Qigong şi medicină susţin că un exerciţiu fizic ca acesta, făcând Qigong în timp ce mersul pe jos exersează muşchii şi oasele, creşte controlul respiraţiei şi vigoarea corpului. Conform acestei teorii, când corpul şi membrele se mişcă, mintea şi gbndul sunt liniştite şi controlează mişcarea fizică; iar prin respiraţie (Qigong0, toată energia este concentrată în corp şi picioare. Combinarea armonioasă a mişcărilor corpului şi gândire poate dezvolta vigoarea şi forţa , şi produce viteză prin uniunea dintre mişcările corpului şi liniştirea minţii.
Antrenamentul se poate face în două feluri: practicând „liniştirea minţii stând linştit” sau „liniştirea minţii în mişcare”.
În primul caz, Qigong-ul este aplicat în timpul exerciţiilor de încălzire, înainte de a merge, pentru a obţine abilitatea de „a intra în linişte”.
„Intrarea în linişte” se poate face în modul următor:
În fiecare dimineaţă când aerul este proaspăt, staţi cu picioarele depărttate puţin mai mult decât lătimea umerilor, ochii şi gura semi-închisă, cu limba sprijinind cerul gurii; menţine-ti umerii uşor căzuţi, şoldurile relaxate, pieptul în poziţie normală şi abdomenul tras; concentraţivă forţa în bazin în timp ce îndoiţi genuchii uşor coborând şoldurile natural, cu braţele îndoite din cot şi uşor depărtate de părţile laterale ale corpului. În timp ce faceţi aceste mişcări în mod natural, relaxat, confortabil, concentraţi-vă atenţia astfel ca să intraţi intr-o stare de linişte mentală.
Apoi respiraţi încet şi egal şi concentraţi-vă mintea în partea inferioară a abdomenului, sub buric, în timp ce aerul este expirat. După ce v-ati antrenat în acest fel un timp, mintea este limpede de orice, distracţii şi devine indiferentă la mediul exterior. În tot timpul exersării gândul veghează buricul. Această stare a minţii, de neexcitare sau nonconstrângere se numeşte Qigong „intrare în linişte”
În timpul practicii unii simt că respiratia a ajuns mai jos de buric. Aceasta arată că a sosit timpul când gândul „veghează buricul”. Atunci faceţi o schimbare şi duceţi gândul în „partea vitalităţii”, care este localizată între a doua şi a cincea vertebră Aceasta este calea principală de obţinere a liniştirii mentale în mers.
„A intra în linişte” este mai greu şi constituie o barieră în depăşirea stadiului iniţial Qigong. O metodă simplă de a trece această barieră este de a găsi momentul când toate distracţiile din minte sunt înlăturate, iar mintea este intr-o stare de linişte şi să găsiţi cât mai multe asemenea momente pentru a intra „în linişte” şi să păstraţi această stare cât mai mult în minte, mintea să fie liniştită în mod constant.
Acum să vedem cum este şi cu „liniştirea minţii în mişcare”. În timp ce ne mişcăm (plimbăm), trebuie să privim în faţă la 10-15 metri şi să ascultăm propria respiraţie. Respiraţia trebuie făcută în modul următor: mai întâi inspiraţi rapid pe primii doi paşi, apoi expiraţi încet pe urmărorii 3-4 sau 5-6. Fi-ţi siguri că mintea este într-o stare de linişte şi că gândul este fixat pe „partea vitalităţii”, pentru a intra în linişte. Aceasta este de fapt un stimul indirect pentru creier, şi se manifestă ca un ecran împotriva interferenţelor cu exteriorul, sporeşte dobândirea abilităţii de a concentra gândul şi produce vigoare când corpul se mişcă. Antrenamentul îndelungat prin această metodă va întări sistemul nervos şi organele interne, talia, picioarele şi mersul.